Explicație
În istoria șahului, alfilul este o piesă din shatranj, o formă veche a jocului dezvoltată în Persia și în lumea islamică. Reprezenta un elefant și se muta exact două câmpuri pe diagonală. Putea sări peste câmpul intermediar chiar dacă acesta era ocupat de altă piesă.
Alfilul istoric nu se putea opri pe un câmp diagonal alăturat și nici nu putea parcurge o diagonală întreagă. Fiecare salt îl menținea pe câmpuri de aceeași culoare și îi permitea accesul doar la o parte limitată a tablei. Prin urmare, era mult mai puțin mobil decât nebunul modern.
Această diferență este esențială când sunt citite poziții vechi. Tratarea piesei drept un nebun modern creează atacuri și apărări care nu existau în regulile istorice și poate distruge soluția intenționată.
Confuzii frecvente
Alfilul istoric și nebunul modern
Piesa istorică sare exact două câmpuri pe diagonală, iar nebunul modern alunecă pe diagonală pe orice distanță neblocată.
Surse
- 1.Pieces and Placement, World Chess Hall of Fame
- 2.Ancient chess problems to solve, ChessBase
- 3.The Oxford Companion to Chess, Oxford University Press
