Partida Monedelor de Aur

Partida Monedelor de Aur a fost jucată de Stefan Levitsky și Frank Marshall la Breslau în 1912. Marshall avea negrele și a încheiat cu 23...Qg3, așezând dama pe un câmp unde mai multe piese albe par capabile să o captureze. Notația 23... marchează mutarea negrului la mutarea 23, iar Qg3 înseamnă că dama s-a mutat la g3.

Mutarea funcționează deoarece capturile aparente eșuează din cauza unor consecințe tactice concrete. Tacticile sunt secvențe forțate bazate pe amenințări imediate, șahuri sau câștiguri de material. Levitsky a cedat, adică și-a recunoscut înfrângerea fără să aștepte matul. Poziția nu era pur și simplu un mat forțat după fiecare captură posibilă a damei; ideea centrală era că acceptarea damei ducea la pierderi decisive pentru alb.

Porecla provine din povestea potrivit căreia spectatorii au acoperit tabla cu monede de aur pentru a onora combinația. Relatările istorice nu sunt de acord dacă acest lucru s-a întâmplat, câte monede au fost și cine le-ar fi putut arunca, astfel încât povestea aparține tradiției, nu faptelor ferm stabilite. Ca Partida Veșnic Verde, faima ei unește o combinație autentică cu o poveste ulterioară mai greu de verificat.